de Ileana Andreescu
Un munte de care te bucuri ca un copil. Un munte pe care revii cu drag, ori de cate ori ai ocazia. Un munte ca un inceput.
Asa a fost si acum. Ne-am bucurat de oameni, mici si mari si de munte, mai mult decat de reusita.
Pentru ca muntele a zambit din nou la noi … … cu norii albi, pufosi ca vata, care pluteau deasupra lacului Bicaz. Cu iarba aurie din golul alpin si soarele bland al sfarsitului de toamna. Cu cerul atat de albastru si verdele intens al brazilor. Cu moliciunea muschiul in care piciorul ti se afunda atat de placut si bobitele zemoase de merisoare.
Pentru ca muntele ne-a oferit mult. …O stare de bine data de efort, parcurs si reusita, indiferent daca am ajuns aici pentru prima data in viata noastra sau era o noua intalnire cu muntele.
Am urcat Toaca, cel mai inalt varf, am venit pe Lutu Rosu, ne-am intors prin Poiana Maicilor. Am admirat de departe cele doua varfuri aproape gemene, Vf. Toaca 1904 m si Vf. Ocolasu Mare 1907 m, am cuprins in ochi si in inima clipa de a fi acolo, am fost impresionati de stancile impozante – Claile lui Miron, printre care rotunda luna stralucea la noi.
A fost un parcurs solicitant. De aceea, reusita am sarbatorit-o cum se cuvine! Si au fost de toate: tochitura, hribi, o mamaliga buna. Vin, povesti despre viata, despre presedinte, despre tara. Dar mai ales despre munte.
Pentru ca odata ce ai fost pe Ceahlau, acesta va ramane, intr-un fel sau altul, undeva in sufletul tau. Se spune, pentru totdeauna.
Noi stim, de aceea ne vom intoarce aici si in martie 2020.
Traieste alaturi de noi bucuria cunoasterii sau a revederii. Traieste la Altitudine!