Elbrus, primul meu munte inalt cu ghetar!
2019-08-31
Pentru ce-am (re)venit in Mexic si in 2019
2019-09-02
de Ileana Andreescu
Mit #1: Daca sunt sanatos si bine antrenat nu am nici un risc sa sufar de rau acut de munte
Realitate: Pregatirea fizica nu are un efect protectiv impotriva bolilor de altitudine, desi este esentiala pentru a face fata efortului fizic la altitudine.
Aproape oricine care urca prea sus, prea repede, poate suferi de rau de altitudine. De fapt, alpinistii tineri, antrenati, tind sa se suprasolicite in primele zile, inainte ca procesul de aclimatizare sa se produca, crezand ca pot sa forteze chiar daca nu se simt bine. Frecvent, ei ignora simptomele bolilor de altitudine gandind ca nu pot fi afectati tocmai pentru ca sunt sanatosi si intr-o forma fizica foarte buna. Trebuie retinut insa ca oricine, indiferent de antrenament, poate fi predispus sa sufere de rau acut de munte, edem cerebral de mare altitudine sau edem pulmonar de mare altitudine.
Pe de alta parte, pregatirea fizica este esentiala pentru a face fata efortului fizic la altitudine mare. Performanta fizica la altitudini din ce in ce mai mari va fi mereu mai redusa comparativ cu cea de la o altitudine inferioara, independent de cat de bine se realizeaza procesul de aclimatizare. Comparativ cu valoarea de la nivelul marii, consumul maxim de oxigen (VO2 max) este redus cu 1% pentru fiecare 100 m peste 1500 m si este 85% la 3000 m, scade la 60% la 5000 m, ajungand la doar 20% pe varful Everest.
Mit #2: Nu voi suferi de rau de altitudine daca nu am avut asta in trecut
Realitate: Desi absenta prealabila a raului de altitudine reduce riscul, exista si alti factori care il pot influenta sau exacerba.
Intr-adevar, un episod de rau acut de altitudine in trecut este un predictor important pentru a face din nou boala la o noua ascensionare la o altitudine comparabila. Autoselectia este probabil un factor important. Persoanele care tolereaza si se bucura de munti inalti fara sa sufere de rau de munte au o probabilitate mai mare sa repete experienta. In general, oamenii sunt predispusi sau rezistenti la a suferi de rau de altitudine si aceasta tendinta este frecvent reproductibila in diverse expeditii la mare altitudine, daca rata de ascensionare este similara.
Pe de alta parte, exista si alti factori importanti. Viteza ascensionarii este determinanta, urcarea rapida fiind un risc important pentru a dezvolta rau de altitudine. De asemenea, activitatea fizica excesiva in primele doua zile de ascensionare la altitudine mare poate exacerba raul acut de munte. De altfel, persoanele tinere si bine antrenate tind sa urce mai rapid, avand astfel un risc mai mare de a face boala acuta de altitudine. De aceea, este foarte important sa se tina cont de recomandarile ghidului privind rata de ascensionare si sa nu se forteze urcarea. In plus, o expeditie bine organizata este aceea care include un intinerariu flexibil, care sa asigure zile de repaus, daca acestea vor fi necesare. Nu in ultimul rand, consumul de alcool in primele 48 de ore (ca de altfel si in urmatoarele zile) nu iti va aduce nici un beneficiu, ci din contra, te poate deshidrata si cel mai important, deprima centrul respiratiei de la nivelul creierului.
Mit #3: Daca am rau de altitudine, pot forta sa urc in continuare
Realitate: Este o abordare extrem de periculoasa, care poate duce la deces in functie de severitatea bolii, altitudine, lipsa accesului si intarzierea ingrijirii medicale de urgenta.
Nimeni nu trebuie sa mai moara astazi de vreo boala de altitudine. Este esential sa intelegi importanta preventiei, deoarece este mult mai convenabil si mai usor de gestionat decat evacuarea din zone izolate.
Este important sa cunosti si sa identifici manifestarile incipiente ale raului de altitudine si sa fii dispus sa recunosti prezenta lor, pe care sa i le comunici ghidului. Unii oameni cred eronat ca durerea de cap este “normala’ la altitudine. Insa nu este. In plus, negarea simptomelor poate fi, de asemenea, frecventa. Exista oameni care si-au inchiriat un yak sau un magar pentru a continua urcarea, atunci cand erau prea bolnavi pentru a mai putea sa mearga. Aceasta a dus la un final fatal.
Cea mai importanta masura de tratament in cazul raului acut de munte este oprirea ascensionarii si repausul, iar daca simptomele se inrautatesc dupa o zi de odihna, cobararea imediata la o altitudine inferioara, cel putin 300 de metri, va imbunatati promt si spectaculos starea de sanatate. In cazul edemului cerebral sau pulmonar de altitudine, coborarea imediata este regula.
Mit #4: Daca ma hidratez in exces ma protejez impotriva bolilor de altitudine
Realitate: O hidratare adecvata la altitudine inseamna consumul suplimentar de 1-1 ½ litri de apa.
Exista prejudecata ca un consum redus de lichide creste riscul de aparitie a raului de munte si ca hidratarea excesiva – pana la 5 litri – este un factor protector sau chiar trateaza aceasta boala. Aceasta impresie isi are originea in observatia ca turistii care tocmai ajungeau pe Jungfraujoch (3471m), in Alpi, unde se afla statia de tren cea mai inalta din Europa, si urinau mult, tolerau mai bine altitudinea, decat cei care urinau putin (Houston at al., 1998). Aceasta a dus la concluzia ca o persoana ar avea o diureza mai buna daca bea o cantitate mare de apa, si astfel s-ar preveni aparitia raului acut de munte. Insa diureza initiala care apare la altitudinea mare reprezinta un raspuns fiziologic normal la hipoxie si nu neaparat efectul hidratarii.
A bea suficiente lichide la altitudine este un aspect important, in special datorita pierderii unei cantitati considerabile de apa prin respiratie la altitudine inalta. Simptomele deshidratarii sunt similare cu cele are raului de altitudine.
Cum stii daca te hidratezi adecvat? Verifica urina: o hidratare optima este aceea cand urina are culoarea galben pai. Daca este inchisa la culoare, inseamna ca esti deshidratat si ca este nevoie sa bei mai multe lichide. Insa trebuie evitat consumul unei cantitati prea mari de apa care poate dilua cantitatea de sodiu din sange (o conditie care se numeste hiponatremie), cu aparitia unei stari de moleseala, confuzie, convulsii si coma.
Mit #5: Nu trebuie sa consum cafea la altitudine
Realitate: Cafeina are un efect usor diuretic, insa recomandarea de a nu consuma deloc cafea la altitudine este nefondata.
Nu se stie exact de unde vine aceasta prejudecata, probabil din cauza ca te poti deshidrata ca urmare a efectului usor diuretic al cafeinei si asta ar putea contribui la boala de altitudine. Insa aceasta ingrijorare este nefondata atata timp cat nu bei cantitati mari de cafea. In realitate, cafeina are efecte stimulante asupra creierului, rinichilor si respiratiei, toate folositoare la altitudine mare.
Text: Dr. Ileana Andreescu, medic specialist pneumolog, arie de interes medical – medicina de altitudine
Surse de informatie: Institute for Altitude Medicine
